Pe la 15-16 ani aveam impresia ca lumea e a mea si ca stiu totul. Nimeni nu se putea contrazice cu mine. Eram zmeul zmeilor.
Apoi, an dupa an, am inteles cat de mica si nestiutoare sunt.. cat de mare e lumea in care traiam.
Am inteles ca nu toti oamenii sunt la fel. Stiu, suna ridicol. Stiam ca sunt diferiti, dar nu stiam ca unii pot recurge la fel si fel de tertipuri pentru a dobandi ce isi doresc. Nu stiam ca nu toti au o inima de aur.
Am inteles ca viata, de cele mai multe ori, atunci cand ne ia ceva, ne va da inzecit mai bun.
Am invatat, poate prea tarziu, ca ar trebui sa ne iubim pe noi insine. "Daca nu o facem noi, atunci cine?"
Am invatat ca trebuie sa ascult si sa vorbesc mereu din inima. Doar asa vor aparea cei mai frumosi oameni in viata ta.
Toate se intorc impotriva ta. Mai devreme sau mai tarziu. Asadar, fa in asa fel incat sa fii rasplatit numai cu fericire si bogatie sufleteasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Astept parerea ta