Hmm.. M-am tot gandit si razgandit cum ar trebui sa incep. Adevarul este ca pentru un asemenea subiect nu exista formulare de inceput.
Recent, mi s-a spus ca traiesc in basme datorita faptului ca eu consider ca un barbat nu merita atat de mult incat sa aiba doua femei langa el. Ce m-a socat si mai tare? Acel lucru mi-a fost spus de catre o fata.
Pai, hai sa luam lucrurile de la inceput.
Din moment ce ai ales o persoana in viata ta, datoria ta ar trebui sa fie cea de a aduce cat mai multa fericire, iubire si liniste in viata acelei persoane. Trebuie sa ii demonstrezi ca nimeni altcineva nu o poate dori sau iubi mai mult ca tine.
Daca nu esti dispus sa dai totul, de ce te-ai mai "angajat" sa faci asta? De ce ai mai promis luna si stelele? De ce atat teatru?
Tudor Musatescu a spus ca "In viata, joaca teatru doar cei care n-au niciun rol". Cred ca acest lucru se potriveste manusa celor ce aleg aceasta cale.
Mi se pare de-a dreptul trist faptul ca o persoana accepta sa i se ofere dragoste pe jumatate. Daca omul de langa tine te-ar iubi, nici nu i-ar trece prin minte sa faca asta.
Mi s-a mai spus si ca "nu conteaza la cate se duce, tot acasa vine. Asa imi demonstreaza ca pe mine ma respecta si cu mine isi va face casa!". Poate nu stiu eu bine definitia respectului sau a relatiei, dar cred ca ele se imbina perfect. Iar daca un om te respecta suficient de mult, nu te va minti niciodata. Nu cu asa ceva. Cat despre casa? Imagineaza-ti ca ajungi sa-ti intemeiezi o familie cu omul ala. Sa aveti copii si o casa. Ce crezi ca il va opri? De ce crezi ca nu va continua cu vechile obiceiuri?
Da, traiesc in basme! Nu, nu voi renunta la basmele mele! Stiu ca acolo, undeva, cuiva ii voi fi suficienta! Stiu ca basmele in care traiesc vor prinde viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Astept parerea ta