Te-am gasit. De fapt, te-am regasit.
In acelasi loc in care ne-am lasat. In acelasi loc in care ne-am luat ramas bun. In acelasi loc in care ne-am privit cu lacrimi in ochi, iar apoi am plecat. In acelasi loc care pentru noi inseamna "acasa".
Ne-am promis sa nu ne parasim, dar am incercat sa o facem.
Universul? Universul ne-a vrut impreuna. A vrut ca noi sa ne iubim. Acum si mereu.
Ne-a adus iar unul in bratele celuilalt. Ne-a adus aminte cat ne-am iubit. Cat ne iubim. Ne-a adus aminte cat de neinsemnati suntem unul fara altul. Cat de tristi. Cat de mult ne cautam unul pe altul in altii.
O iubire ca a noastra nu avea cum sa se termine asa.
joi, 4 octombrie 2018
luni, 27 august 2018
Adio.
Ti-am promis ca voi pleca. Si asa am facut. In cele din urma. Greu de crezut, stiu. Dar la fel de greu de imaginat ca te-am tinut atat langa mine. Ca te-am tinut atat in sufletul meu.
Azi am ales sa-mi fac bagajul si sa plec din viata ta. Am ales sa-ti fac bagajul si sa te dau afara din sufletul meu. Nu mai ai ce cauta aici. Nu mai ai pentru ce sa ramai.
Ai spus suficient. Ai facut prea putine.
De acum voi fi eu cu mine. Si voi fi fericita. A venit randul meu. Par atat de egoista, si totusi, nu-i nici urma de asa ceva in tot ce zic. In tot ce scriu. In tot ce simt.
Adio.
Azi am ales sa-mi fac bagajul si sa plec din viata ta. Am ales sa-ti fac bagajul si sa te dau afara din sufletul meu. Nu mai ai ce cauta aici. Nu mai ai pentru ce sa ramai.
Ai spus suficient. Ai facut prea putine.
De acum voi fi eu cu mine. Si voi fi fericita. A venit randul meu. Par atat de egoista, si totusi, nu-i nici urma de asa ceva in tot ce zic. In tot ce scriu. In tot ce simt.
Adio.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)